"2012, ultima apocalipsa" luni 21 dec 2009, orele 20.00 live @OTV
de Ion Dumitrescu, Florin Flueras si Iuliana Stoianescu


De ce un performance la OTV (specialistii in senzational asa cum se auto-intituleaza)?

Oglinda TV – cel mai tulburator nume de televiziune.

OTV e singurul post tv constient de sine, singurul care declara direct directia si scopul. Te uiti in oglinda, cinismul este perfect, nu exista decat un singur scop: rating, cu orice pret, prin orice mijloace. Analogia cu sistemul politic in care traim este inevitabila. Crimele, ororile, vulgaritatea, profetiile si invitatii care livreaza toate aceste lucruri devin, in aceasta interpretare, produsul imaginatiei noastre. Reprezinta drogul de seara pe care ni-l auto-injectam, cu care adormim in canapea la televizor, ne adormim cu povestile virtuale fabricate in industria perceptiei predeterminate.



Oglinda TV, adica locul unde nu stii exact cine genereaza informatia, imaginarul colectiv al spectatorilor sau invitatii din emisiune sustinuti, intaratati sporadic de moderator?
Spectacolul trebuie sa fie constant, nu trebuie sa "cada", senzationalul trebuie asigurat permanent. O “periferie” a spatiului mediatic din mijlocul careia sa faci un statement critic despre televiziune si lumea reprezentarii. Sa te inserezi in spatiul fizic si virtual, OTV, care a livrat permanent o viziune unica, extrema, asupra realitatii inconjuratoare si a creat in acelasi timp o nisa pe care concurenta incearca acum sa o exploateze. O viziune care revine cu obstinatie în forma care ne displace cel mai mult si care reflectă frust ce propun de fapt “marile” trusturi media machiate cu milioane de euro. (din pacate OTV-ul a inceput si el aceasta cursa spre imbogatire si big media - de la apartament la studio de mii de metri)

Totusi exista consecventa la OTV, o atitudine “indie”, emisiuni imprevizibile care se fondeaza pe flexibilitate si improvizatie, de la profeti, ghicitori si parapsihologi la presedintele Romaniei. Poate capta si reda orice subiect/stire aproape instantaneu. OTV inglobeaza antinomiile si contrastele, nu exclude pe nimeni. Ai impresia ca observi un segment concentrat de povesti, istorii tragice, fantastice si erotice cu care telespectatorii se identifica, se privesc in oglinda. Asistam la o radiografiere a fundației media actuale, vedem structura elementara, pe ce se bazeaza, din ce e constituită. Suntem într-un moment în care ficţiunea în televiziune e reglementată oficial, la nivel de CNA, consiliu care de exemplu a interzis ca unele reality show-uri să fie „reale”. Dar spectatorul e tot acolo, în fața televizorului, n-a sesizat schimbarea, nu a perceput trecerea în ficţiune, acum show-urile respective sunt regizate ca mici telenovele de larg consum. Realitate sau fictiune, nu mai conteaza.